Protejează organismul împotriva îmbătrânirii premature, menține funcționarea sistemelor vitale, inclusiv a sistemelor imunitar și cardiovascular, este implicat în procesul de detoxifiere a organismului. Seleniu (din greacă ”selene” – ”lună”) este unul dintre cele mai importante microelemente pentru sănătate; a fost descoperit în anul 1817 de către chimistul suedez Jöns Berzelius. În organismul uman, seleniul se regăsește în compoziția enzimei antioxidante de glutation peroxidază, alături de care protejează celulele împotriva radicalilor liberi. Această enzimă reprezintă principalul depozit de seleniu din organism (între 30 și 60 %). În plus, ca sinergist al vitaminelor Е și С, seleniul favorizează activitatea antioxidantă a acestora, împreună cu vitamina Е menține sănătatea prostatei și a ovarelor.

De asemenea, seleniul previne efectul toxic al anumitor substanțe cancerigene și crește rezistența organismului la radiații. Carența de seleniu nu reduce doar imunitatea și capacitatea de muncă, dar duce și la dezvoltarea afecțiunilor cardio-vasculare, acumularea de metale grele și îmbătrânirea prematură, infertilitate masculină și feminină. Intrând în componența enzimelor speciale de deiodinază, seleniul participă la metabolismul iodului și la formarea hormonului T3 din glanda tiroidă, necesar dezvoltării fi zice și psihice normale a întregului organism, în special a sistemului nervos central.

Seleniul intră în componența proteinelor țesutului muscular, inclusiv a miocardului. Acesta îmbunătățește elasticitatea pereților vasculari și fluxul sanguin, transportul de substanțe nutritive și oxigen către țesuturi, este responsabil pentru starea normală a celulelor sanguine – trombocitelor. Acesta influențează semnificativ producția celulelor imunitare de bază ca leucocite, macrofage și interferon, consolidând astfel protejarea organismului împotriva factorilor dăunători.

Seleniu protejează pielea împotriva distrugerii provocate de metalele grele și radicalii liberi prevenind îmbătrânirea prematură, îmbunătățește elasticitatea acesteia, contribuie la reducerea sintezei de melanină, micșorând astfel procesul de pigmentare a pielii.

Este o componentă importantă care contribuie la protecția antioxidantă. Această vitamină este implicată în mod activ în procesele de oxidoreducere, prevenind distrugerea celulelor și a țesuturilor, fiind strâns legată de proteina antioxidant de glutationă și vitamina E. Vitamina С favorizează sinteza leucocitelor și a imunoglobinelor IgА și IgМ, consolidând astfel protejarea organismului împotriva infecțiilor.